Sunt făcute cu mobilul, dar tot mă bucur de ele:
* O să urmeze şi un later edit cu un video pe care trebuie să mi-l paseze Biţin :)
P.S. Dacă intraţi pe channel-ul byronlametrou, o să ne vedeţi (Biţin&Ruka) stând pe jos şi lălăind. ;))
sâmbătă, 17 octombrie 2009
byron la metrou
Azi am ascultat pe Radio Lynx o emisiune la care a fost invitat Dan (byron). Aşa mi-am adus aminte că am fotografii şi clipuri de la miniconcertul susţinut de trupă la staţiile de metrou Universitate şi Romană.
Sunt făcute cu mobilul, dar tot mă bucur de ele:
* O să urmeze şi un later edit cu un video pe care trebuie să mi-l paseze Biţin :)
P.S. Dacă intraţi pe channel-ul byronlametrou, o să ne vedeţi (Biţin&Ruka) stând pe jos şi lălăind. ;))
Sunt făcute cu mobilul, dar tot mă bucur de ele:
* O să urmeze şi un later edit cu un video pe care trebuie să mi-l paseze Biţin :)
P.S. Dacă intraţi pe channel-ul byronlametrou, o să ne vedeţi (Biţin&Ruka) stând pe jos şi lălăind. ;))
vineri, 16 octombrie 2009
miercuri, 16 septembrie 2009
Ce nu ţi-a dat natura, îţi oferă Internetul.
De când am văzut cu Ştef desenele animate cu fata care putea să fie în mai multe locuri deodată, am zis că vreau şi eu superputerea aia. (Episodul a avut loc acum vreo 15 ani şi niciuna dintre noi nu-şi aduce aminte cum se numesc desenele în chestiune.)
Mi s-a întâmplat de multe ori să simt disperarea de atunci. Ultima dată a fost în weekend, când am strâns pumnii şi mi-am spus cu frustrare: "De ce nu pot să mă bucur de Camp şi de concertul Dub FX în acelaşi timp?" Totuşi, trebuie să mă mulţumesc cu ce am avut: vineri, o noapte în Braşov mai frumoasă ca niciodată şi sâmbătă, un concert magnific. Duminică m-am bestializat cu Inglorious Basterds. \m/
Ei bine, dacă natura nu ne-a făcut omniprezenţi, Internetul s-a ocupat de acest lucru.
M-am alăturat celor care se lasă păcăliţi de iluzia că pot fi pentru totdeauna oriunde, la orice oră.
Uite, acum mă aflu aici, pe facebook şi pe twitter în acelaşi timp!
Mi s-a întâmplat de multe ori să simt disperarea de atunci. Ultima dată a fost în weekend, când am strâns pumnii şi mi-am spus cu frustrare: "De ce nu pot să mă bucur de Camp şi de concertul Dub FX în acelaşi timp?" Totuşi, trebuie să mă mulţumesc cu ce am avut: vineri, o noapte în Braşov mai frumoasă ca niciodată şi sâmbătă, un concert magnific. Duminică m-am bestializat cu Inglorious Basterds. \m/
Ei bine, dacă natura nu ne-a făcut omniprezenţi, Internetul s-a ocupat de acest lucru.
M-am alăturat celor care se lasă păcăliţi de iluzia că pot fi pentru totdeauna oriunde, la orice oră.
Uite, acum mă aflu aici, pe facebook şi pe twitter în acelaşi timp!
marți, 15 septembrie 2009
De la Peña! ¿Tu erai, măi?
Vara trecută, în timp ce veneam cu avionul înspre Bucureşti, am dat peste un print lucrat genial.
L-am găsit în ediţia spaniolă a unei reviste de femei, din care nu îmi amintesc nimic, în afară de reclama de mai sus.
Acum câteva luni am văzut-o din nou pe un blog. De acolo am aflat şi cine este autorul ei: Pablo G. de la Peña, un art director care lucrează în Madrid. Atât de fericită am fost, de parcă mă întâlnisem cu cineva cunoscut după multă vreme în care nu ne mai văzusem!
Zăpăceala mea şi "bunăvoinţa" laptoapei pe care o deţin m-au făcut să pierd datele despre domnul în cauză şi să nu le mai găsesc vreodată. În schimb, azi am descoperit prin cameră o hârtiuţă pe care era scris numele lui.
Regăsirea nu a mai fost aşa emoţionantă, dar a fost la fel de plăcută privirii.
L-am găsit în ediţia spaniolă a unei reviste de femei, din care nu îmi amintesc nimic, în afară de reclama de mai sus.
Acum câteva luni am văzut-o din nou pe un blog. De acolo am aflat şi cine este autorul ei: Pablo G. de la Peña, un art director care lucrează în Madrid. Atât de fericită am fost, de parcă mă întâlnisem cu cineva cunoscut după multă vreme în care nu ne mai văzusem!
Zăpăceala mea şi "bunăvoinţa" laptoapei pe care o deţin m-au făcut să pierd datele despre domnul în cauză şi să nu le mai găsesc vreodată. În schimb, azi am descoperit prin cameră o hârtiuţă pe care era scris numele lui.
Regăsirea nu a mai fost aşa emoţionantă, dar a fost la fel de plăcută privirii.
joi, 2 iulie 2009
Din nou, Tatiana.
"Judecatoria Sectorului 1 a fost foarte indulgenta in ceea ce o priveste pe Anamaria Straus, femeia care a accidentat mortal o studenta, anul trecut, pe o trecere de pietoni. Straus a primit doi ani de inchisoare cu suspendare si obligativitatea de a efectua anual cursuri de pregatire teoretica pentru cunoasterea regulilor de circulatie rutiera." (9am)
Degeaba marşuri, degeaba atâtea articole în presă. Judecătorii noştri tot la bani reacţionează, în niciun caz la moartea unei studente.
Degeaba marşuri, degeaba atâtea articole în presă. Judecătorii noştri tot la bani reacţionează, în niciun caz la moartea unei studente.
vineri, 19 iunie 2009
The GAP de la metrou.
Când să intru azi la metrou la Eroilor, primesc un pliant cu adresa unui magazin. Întorc foaia şi citesc: "Fall into the Gap"
Uoooi, ce urare la intrarea în staţie! Mi-am zis că "Mind the gap" a fost înlocuită cu expresia asta, de când a crescut numărul celor care se aruncă pe şinele de metrou.
Poza pliantului de la Gap (făcută cu mobilul):
Uoooi, ce urare la intrarea în staţie! Mi-am zis că "Mind the gap" a fost înlocuită cu expresia asta, de când a crescut numărul celor care se aruncă pe şinele de metrou.
Poza pliantului de la Gap (făcută cu mobilul):
joi, 18 iunie 2009
Muzeul Cinematografiei Româneşti
În loc să învăţ pentru examenul de mâine, mă gândesc la chestii imposibile şi alte prostii. De exemplu: cum ar fi să existe un Muzeu al Cinematografiei Româneşti?
Cât mi-ar plăcea să vizitez un astfel de loc! Ce frumos ar fi să pot vedea, nu doar pe sticlă, ochelarii pe care i-a purtat Margareta Pîslaru (frumoasă femeie!) în "Veronica" sau costumele lui Dem Rădulescu din "BD". Pe cuvânt că mi-aş cumpăra chiar şi o pălărie în stilul Mărgelatu, dacă ar avea aşa ceva de vânzare.
Şi ar mai fi drăguţ şi un cinematograf în clădirea muzeului, ca să vadă lumea ultimele filme româneşti apărute şi premiate prin afară. Mai tare ar fi ca o sală să fie dedicată începuturilor cinematografiei noastre. Cei veniţi să vizioneze acolo filme ca "Indepenţa României" sau altele.
Ar veni bine şi o statuie a Omuleţului lui Gopo, fotografii de la filmările pentru "Marilena de la P7" al lui Cristian Nemescu (chestia asta văzut-o la Next)...
Visez grav. Mai bine mă întorc la învăţat. Câtă lume să fie interesată de un proiect ca ăsta?
Cât mi-ar plăcea să vizitez un astfel de loc! Ce frumos ar fi să pot vedea, nu doar pe sticlă, ochelarii pe care i-a purtat Margareta Pîslaru (frumoasă femeie!) în "Veronica" sau costumele lui Dem Rădulescu din "BD". Pe cuvânt că mi-aş cumpăra chiar şi o pălărie în stilul Mărgelatu, dacă ar avea aşa ceva de vânzare.
Şi ar mai fi drăguţ şi un cinematograf în clădirea muzeului, ca să vadă lumea ultimele filme româneşti apărute şi premiate prin afară. Mai tare ar fi ca o sală să fie dedicată începuturilor cinematografiei noastre. Cei veniţi să vizioneze acolo filme ca "Indepenţa României" sau altele.
Ar veni bine şi o statuie a Omuleţului lui Gopo, fotografii de la filmările pentru "Marilena de la P7" al lui Cristian Nemescu (chestia asta văzut-o la Next)...
Visez grav. Mai bine mă întorc la învăţat. Câtă lume să fie interesată de un proiect ca ăsta?
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
